TURISM ÎN ÎMPREJURIMI

“Trebuie să punem pacienţii repede pe picioare, să vadă apoi frumuseţile din jur”, spun gazdele. Şi au ce să vadă - de la Bucureşti la Târgovişte şi mai sus, Sinaia, lacul Scropoasa, Valea Ialomiţei, cu Cheile Tătarului, Coteanului, peştera Ialomicioarei, până-n vârf la Babele şi Omu, precum şi toată Valea Prahovei cu frumuseţile sale.
Imprejurimile acestor staţiuni de tratament balneo-climateric constituie o zonă turistică de mare interes datorită:
•  numeroaselor vestigii ale trecutului istoric, a unor monumente de artă de o valoare considerabilă (Curtea Domnească din Târgovişte cu Turnul Chindiei);
• frumuseţi unicate ale naturii reprezentate de pitorescul văilor Dâmboviţei şi Ialomiţei, cu numeroasele forme carstice (Peştera Ialomicioara, Cheile Zănoagei, Cheile Tătarului etc.) şi frumuseţea masivelor Leaota şi Bucegi;
• stânci cu forme ciudate create de efectul eroziv al factorilor naturali – Sfinxul şi Babele;
• reculegere spirituală la importantele mănăstiri ortodoxe - Mănăstirea Dealu;
Mănăstirea Viforâta, Centrul ecumenic Vulcana-Băi, având în prezent o biserică ortodoxă, o moschee şi o sinagogă;
• agroturism în localităţile Moroeni şi Pietroşiţa;
Cheile Tătarului, Cheile Zănoagei, Peştera Răteiului, Lacul Scropoasa, Lacul Bolboci.



În istoria poporului român, oraşul Târgovişte are un loc important. Acest oraş este vechea cetate de scaun a Valahiei, centru economic, militar, politic, cultural şi religios cu mare însemnătate la acea vreme. Fiind atestat documentar în 1396 în “Impresii de călătorie” scris de Johannes Schiltberger, Târgovişte a devenit rapid o capitală puternică, cu mare influenţă şi renume în Europa Centrală şi de Sud-Est.

Un periplu în Târgovişte ar trebui să înceapă desigur de la “Curtea Domnească”. Primul nucleu datează din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, fiind dezvoltat apoi de conducătorii ce i-au succedat.

Dintre toate monumentele istorice aflate în spaţiul dâmboviţean, Curtea Domnească este cea care suscită cel mai mare interes din partea turiştilor. Datorită valorii istorice excepţionale a complexului, acest interes este pe deplin justificat, Curtea Domnească primind zeci de mii de vizitatori în fiecare an.

Monumentele curţii sunt:
▶ Poarta de sud
▶ Prima Casă Domnească
▶ Casa Domnească de la mijlocul secolului al XV-lea
▶ Palatul Domnesc din secolul al XVI-lea
▶ Biserica Mare Domnească
▶ Turnul Chindiei
▶ Parcul Chindiei şi Grădina Zoologică
▶ Biserica Sfânta Vineri
▶ Casa Bălaşa

În timpul domniei lui Vlad Ţepeş a fost construit “Turnul Chindiei”, care a devenit şi emblema oraşului. Petru Cercel a ordonat construirea celei de-a doua case princiare şi a bisericii de la Curtea Domnească. În timpul domniei lui Matei Basarab, casa princiară a fost reparată şi au fost construite şi băile turceşti. Ca o extensie, au fost găsite biserica Sf. Vineri şi casa prinţesei Bălaşa lângă ruinele casei lui Dionisie Lupu.

În 1517, Mitropolia a fost mutată la Târgovişte, în timpul domniei lui Neagoe Basarab, care a construit şi vechea biserică a mitropoliei, una dintre cele mai mari şi mai frumoase la acele vremuri. În 1889 a fost decisă demolarea vechii biserici şi a fost înlocuită cu aceea pe care o putem admira şi astăzi - lucrarea arhitectului francez Lecomte de Nouy.

Înălţându-se semeţ asupra oraşului de pe dealurile ce stau la poalele munţilor Bucegi şi Leaota, “Mănăstirea Dealu” a fost ridicată de Radu cel Mare. În timp, a devenit un important centru cultural şi un simbol al măreţiei naţionale.

Este unul din cele mai importante monumente religioase din ţară şi printre cele mai vechi din judeţ, existând, probabil, din vremea lui Mircea cel Bătrân, fiind atestat documentar în 1431. Radu cel Mare
ridică o nouă construcţie între anii 1499 - 1501, care însă a fost zugrăvită sub domnia lui Neagoe Basarab, în 1514. De-a lungul timpului, alţi domni au sprijinit aşezământul, printre aceştia Radu Mihnea, în 1614,
Constantin Brâncoveanu, cel care, în 1713, o zugrăveşte a doua oară şi o acoperă cu aramă, şi Gheorghe Bibescu, în 1845 - 1846.

În Centrul Vechi al oraşului, care încă mai menţine frumoasele case ale nobilimii şi negustorilor, găsim şi faimoasa mănăstire “Stelea”, care datează din secolul al XVI-lea. Bogata moştenire de obiecte şi documente care reconstruiesc o parte din istoria oraşului poate fi găsită la galeriile Complexului Naţional Muzeal “Curtea Domnească”. Multe clădiri (adevărate monumente istorice şi arhitecturale) aparţinând acestui complex conţin muzee şi expoziţii care oferă, deopotrivă localnicilor şi turiştilor care vizitează vechea capitală, monumente de glorie, dar şi de activitate creatoare intensă a oraşului Târgovişte. Primul grup de muzee este compus din “Muzeul de Istorie”, “Muzeul de Artă”, “Muzeul Poliţiei” şi “Muzeul de etnografie”. În apropiere se găseşte un grup muzeal, compus din “Muzeul Scriitorilor Dâmboviţeni”, adăpostit de casa scriitorului I. Al. Brătescu- Voineşti şi “Muzeul Tiparului şi vechii cărţi româneşti” în casa marelui om de cultură Constantin Cantacuzino Stolnicul.

Monumente ale naturii, Babele şi Sfinxul din Munţii Bucegi au stârnit de-a lungul timpului imaginaţia
oamenilor, generând legende şi mituri, explicate în cele mai variate forme. În realitate însă, Babele și Sfinxul Bucegilor reprezintă martori de eroziune, în care factorul geologic răspunzător este eroziunea eoliană, manifestat prin procese de distrugere (coraziune), transport şi sedimentare a materialului rezultat.
 
Potrivit unor surse neoficiale, a fost fotografiat pentru prima dată, prin anul 1900, din faţă şi nu din profil, aşa cum apare în imaginile arhicunoscute, se află la 2216 metri altitudine şi seamănă cu un chip de om. Denumirea de sfinx i-a fost acordată începând din 1936, în momentul în care stânca, azi înaltă de 8 m, cu o lăţime de 12 m, a fost privită dintr-un anumit unghi, având drept reper o axă ce porneşte de la el către Baba Vântoaselor, cum i se spune unei stânci din preajmă. Stânca, cu înfăţişare omenească, priveşte spre cercul de precesie al echinocţiilor. La fel de interesant este că Sfinxul capătă conturul cel mai limpede la 21 noiembrie, când apune soarele. Unii cercetători au crezut că a fost sculptat de o mână omenească şi că ar reprezenta o supremă zeitate a unor triburi indoeuropene din vechime (N. Densușianu). Tot ca o curiozitate, s-a constatat ca Sfinxul din Bucegi are aceeaşi înălţime cu celebrul Sfinx de la Gizeh, din Egipt (şi acesta având tot chip omenesc), semănând şi cu o statuie a lui Zeus găsită în Italia.

Despre apariţiamonumentului naturii Babele s-au format legende şi teorii, unii cercetători apreciind că agenţii modelatori au fost apa şi vântul cu sprijinul îngheţului şi dezgheţului. Totodată, se presupune că un rol important l-a avut şi alternanţa rocilor, gresiilor şi calacarelor de pe Platoul Bucegilor, însă nu poate fi negată intervenţia umană la finisarea formelor, mai mult sau mai puţin regulate. Până în prezent, nici o dovadă ştiinţifică nu a putut explica în totalitate acest fenomen şi astfel, legendele în jurul acestor stânci se dezvoltă în continuare, unind realitatea cu supranaturalul.

Rezervaţia naturală complexă Cheile Tătarului cuprinde sistemul carstic Tătaru: lapiezuri, doline, Peştera Ursului şi Peştera Mică (din Cheile Tătarului) precum și Cheile Tătarului (monument al naturii), elemente floristice rare, o faună fosilă abundentă şi diversă.

Lacul Bolboci, situat la o altitudine de 1.400 m, se înscrie în peisaj pe valea Ialomiţei, în spatele unui baraj înalt de 55 m şi lung de 455 m. Este situat pe Ialomiţa, în aval de confluenţa cu râul Bolboci, între Cheile Zănoagei şi Cheile Tătarului, are o suprafaţă de 97 ha, o lungime de 2,2 km şi un volum de apă de 19,4 milioane m³. Lacul de acumulare constituie un punct de atracţie turistică deosebită, aici existând şi oportunităţi de cazare şi se pot practica sporturi de iarnă, pescuitul şi drumeţiile spre vârfurile Munţilor Bucegi.

Cascada Obârşia Ialomiţei constituie un punct de atracţie turistică deosebită, oferind o privelişte spectaculoasă



vizitatori
12 Dec 2017
74490 unici