Repere turistice

Cu o suprafaţă de 28,15 km2  şi un număr aproximativ de 3.030 locuitori, comuna are trei sate componente: Vulcana-Băi, Nicolaeşti şi Vulcana de Sus.


Foto - Casă veche (Vulcana –Băi)   
 

Foto - Casă nouă (Vulcana-Băi)

Cel mai important obiectiv turistic al comunei Vulcana-Băi îl constituie Centrul Internaţional Ecumenic, loc spiritual pentru studii şi vacanţe. Astfel, în august 1998, a fost inaugurat acest Complex Interreligios care cuprinde:

†  o biserică ortodoxă ce poartă hramul “Sfântul Ioan Botezătorul”,
†  o sinagogă mozaică şi
†  o moschee islamică.
 

Foto -  Biserica Ortodoxă cu hramul “ Sf. Ioan Botezătorul”- Vulcana – Băi
 

Foto -  Biserica Ortodoxă cu hramul “ Sf. Ioan Botezătorul”(interior)- Vulcana -Băi
 

Foto -  Sinagogă mozaică- Vulcana -Băi
 

Foto -  Moschee islamică (Vulcana –Băi)
 
Aflată la 20 de kilometri de municipiul Târgovişte, aşezarea interreligioasă de la Vulcana-Băi reprezintă un loc de pelerinaj pentru creştini, evrei şi musulmani. Sinagoga, moscheea şi biserica sunt construite pe cele trei coline din zona numită Brăneasca, din Vulcana-Băi şi au fost ridicate având la bază cele trei culte monoteiste: mozaismul, islamismul şi creştinismul.
În  prezent,  numai  la  biserica  ortodoxă  se  mai  oficiază  slujbe.  Sinagoga şi moscheea sunt simbolice în Centru, dar se pot oficia slujbe, dacă există credincioşi care vor să vină să se roage aici.
Biserica Ortodoxă a fost declarată din anul 2000 ca având regim de mânăstire, în care au loc slujbe. Hramul bisericii este ‘‘Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul’’. Aici este păstrată o mică părticică din moaştele Sfântului Ioan Botezătorul, dăruite de Patriarhul Ierusalimului, Diodor.
Biserica Ortodoxă este construită pe cea mai înaltă colină şi are dimensiuni mai mari decât celelalte două lăcaşe de cult, arătând diferenţa numărului de credincioşi. Este construită în stil tradiţional, sub formă de cruce, are toate camerele unei biserici: altar, naos, pronaos şi pridvor deschis, în stil brâncovenesc.
"Interiorul este împodobit cu picturi în frescă, realizate de pictorul Emil Stoica, din localitatea Şotânga. Sculpturile interioare sunt realizate în lemn de tei de familia Dobra, din Vulcana-Băi. Ctitorul unic al bisericii este Ioan Popescu, actual director al Centrului Ecumenic" - a precizat stareţul Agatanghel.
Mozaismul este reprezentat la Centrul Internaţional Ecumenic de sinagoga evreiască. În ceea ce priveşte construcţia, este una simplă, cu 12 ferestre, care reprezintă seminţiile lui Israel. De asemenea, apar Steaua lui David şi sfeşnicul cu şapte braţe.
Moscheea de la Centrul Internaţional Ecumenic este diferită de celelalte clădiri prin faptul că este îndreptată spre Mecca, şi nu spre Răsărit.
La zidirea şi ctitorirea lăcaşelor de cult au ajutat un creştin, Ion Popescu, doi evrei, fraţii Rubi şi Michael Zimmerman, şi o familie de musulmani, Leila şi Omar Akill.

Stareţul Agatanghel, de la biserica ortodoxă a Centrului Ecumenic de la Vulcana-Băi, spune că vin turişti din toată lumea, în special la sfârşit de săptămână. În medie, într-o lună, vin cam 200 de turişti, iar cei mai mulţi străini vin din Belgia, Germania şi Franţa. Ei se pot reculege prin rugăciune şi se pot relaxa privind frumuseţea nealterată a locului.

Mănăstirea Bunea reprezintă un important obiectiv turistic datorită atât vechii sale istorii, cât şi locului pitoresc unde a fost edificată. De altfel, întreaga aşezare se bucură de frumuseţile naturale ale zonei subcarpatice în care este plasată.
Înglobat comunei Vulcana-Băi, străvechiul schit Bunea este un monument istoric cu arhitectură tipică vremii domniei lui Matei Basarab, declarat relativ recent mănăstire.


Foto - Mănăstirea Bunea ( Vulcana –Băi)

În actul de întemeiere a lui, zapisul de danie al moşnenilor din Brăneşti, stă scris că pe dealul Vîlcana, boierul Vâlcu din Orbeasca şi feciorii lui vor să zidească o “mănăstire”. Într-o carte de întărire a lui Şerban Cantacuzino Voievod, din 1687, se spune, însă, “schitul” de la Vîlcana, iar în hrisoavele domneşti de acordare de milă, începând cu cel din 1693, “mănăstioara” dar, mai departe predomină numele de schit. Ghenadie, egumen la Bunea şi Fusea, în jalba lui din 1792, vorbeşte chiar de “schitişoare”.
Parohia a fost înfiinţată în anul 1893. Primul paroh a fost preotul VasileDumitrăchescu.
În cartea de hotărnicie întocmită de Constantin Berindei în 1787, întâlnim prima dată, “sfântul schit al Vîlcănii, ce îi zice Bunea”. De atunci găsim din ce în ce mai des numele de Bunea, alături de Vîlcana. În actele privind aplicarea legii agrare din 1864, se întâlneşte când “schitul”, când “mănăstirea” Bunea. Localnicii spun însă, de obicei, “Mănăstire”, “Plaiul Mănăstirii”, “Pădurea Mănăstirii”, “La Mănăstire”.
Este situată la circa 20 km N-V de Târgovişte. Drumurile către schit, din vechime, sunt aceleaşi şi astăzi, potecile de pe plaiurile care, plecând din patru părţi, urcă şi se strâng în vârful dealului Vulcana. Din satul Vulcana-Băi se poate ajunge pornind din parcul situat în partea de apus a satului, pe o potecă ce, după câteva ocolişuri dă în Plaiul Mănăstirii ce duce printr-o pădure de fag, până la vârf, unde se află biserica. Mergând domol, urcuşul nu ţine mai mult de o oră.
Dar se poate merge la schitul Bunea plecând şi din satul Gura Vulcanei, pe o potecă tot aşa umblată ca şi prima.


Suprafaţa bisericii de azi este de 232 m2. Obiectivul este în formă de cruce, cu trei turle, lung de 31 m, lat de 9,5 m, fiind zidit din temelie din beton şi cărămidă, iar la bolţi din beton armat. Temelia bisericii actuale s-a pus la 2 august 1934, în locul celei care a fost mistuită de incendiu.
Biserica este mică, joasă, din zid gros de cărămidă. Altarul este puţin spaţios, cu ferestruici foarte mici, naos mic cu două ferestre. Pronaosul, mai spaţios decat naosul, este despărţit de naos prin două coloane din zid care susţin o arcadă şi care lasă între ele un spaţiu de 80 cm pentru circulaţie. Catapeteasma este din lemn cu icoane pictate. Pridvorul cu plafon pictat, este susţinut de 5 stâlpi de zid. Are o turlă mai mare, deschisă, de formă circulară, cu 4 ferestre mici şi o turlă mai mică, înfundată, pe pronaos. Uşa de la intrare este din lemn, dublată cu o uşă de tablă. Pardoseala este din scândură vopsită. Faţadele exterioare au un brâu median gros. Zidul din dreapta este pictat sub brâul median.
În curtea Bisericii se află, pe lângă clopotniţa din lemn, acoperită cu tablă galvanizată, brazi ornamentali şi plute. Clopotniţa este ridicată în stânga pridvorului. Ansamblul mănăstiresc dispune şi de o clădire pentru chilii, amplasată la răsărit de biserică, cu trapeză, bucătărie şi ateliere.
Împrejmuirea este făcută din gard de lemn. Spre răsărit şi miazăzi, biserica este străjuită de casele localnicilor, iar spre apus şi miazănoapte, de şoseaua judeţeană şi drumul comunal.
Biserica din satul Vulcana-Băi, care poartă hramul Adormirea Maicii Domnului, Sf. Apostol Toma a fost zidită între 1934-1939 la iniţiativa şi stăruinţa lui Vasile Dumitrăchescu, ajutat de enoriaşii parohiei.


Foto - Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului (Vulcana-Băi)

Biserica din satul Vulcana a fost ridicată în anul 1867 de Ion Ionescu, Constantin Solomon şi Toma
Diaconescu, fiind mai apoi reparată la 1899 şi 1943-1945 de către meşterul zidar Diosisie Puia.

Biserica nouă s-a ridicat între anii 1976 - 1981 sub arhipăstorirea P.F. Părinte Patriarh Iustin Moisescu, prin munca şi strădania Preotului paroh Vasile Milea, a organelor parohiale, a bunilor enoriaşi, cu ajutorul Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor şi prin daniile altor credincioşi.

Un alt punct de atracţie îl constituie monumentele eroilor: Monumentul din satul Vulcana-Băi, ridicat ,,în memoria eroilor din sat, căzuţi în războiul din  1916-1918”,  Monumentul  ridicat  în  amintirea  celor  12  eroi  căzuţi  în luptele date în acest sat la 20 noiembrie 1916, Monumentul închinat eroilor din Războiul pentru Independenţă 1877-1878 şi din cele două războaie mondiale -
,,Elogiu etern eroilor şi morţilor naţiei române”, Monumentul din Vulcana de Sus, dezvelit în anul 2000, întru cinstea eroilor căzuţi pe câmpurile de onoare ale libertăţii, independeţei şi suveranităţii patriei.
O altă dovadă în sensul preocupării pentru cultură şi pentru o educaţie cât mai aleasă, o reprezintă Biblioteca şcolară. Aceasta s-a înfiinţat în 1905 şi cuprindea pe atunci numai câteva cărţi şi broşuri, date de Casa Şcoalelor din judeţ sau de către particulari.


Foto - Şcoală veche (Vulcana-Băi)

De asemenea trebuie amintit Căminul Cultural ,,Grigore Alexandrescu”, care se laudă cu o formaţie de dansuri populare.
 

Foto - Cămin Cultural (Vulcana – Băi)

Drumurile  ce  străbat  interiorul  celor  trei  sate  componente  ale  comunei, precum şi cele prin care se comunică între aceste localităţi, însumează o lungime de 48 km. Legătura comunei Vulcana-Băi cu municipiul Târgovişte, reşedinţa judeţului Dâmboviţa şi celelalte localităţi ale ţării se face prin Vulcana-Pandele, pe şoseaua modernizată de 8 km, care merge de-a lungul pârâului Vulcana. Este singura legătură cu exteriorul comunei pe care o permite configuraţia terenului.
Mijloacele de locomoţie sunt multiple, fie cu trenul, pornind din gara Vulcana-Pandele, până de curând numită “Lăculeţe”, fie cu mijloace auto, pe şoseaua asfaltată ce formează DN 71. Pe calea ferată se foloseşte linia Bucureşti - Pietroşiţa, gara Vulcana-Pandele aflându-se la 94 km de capitală.


Foto - Gara veche Lăculeţe (Vulcana – Băi)

Din Târgovişte, care se află la aproximativ 20 km, se poate ajunge la Vulcana- Băi pe două drumuri: unul mai vechi, prin Teiş - Şotânga - Vulcana -Pandele- Gura Vulcanei, pe care se circula odinioară cu căruţele şi al doilea drum, întrebuinţat aproape exclusiv în ultimul timp, de când s-a construit podul de la Vulcana-Pandele peste apa Ialomiţei şi a fost modernizată şoseaua.
Pe această rută se pleacă din Târgovişte trecând Ialomiţa, fie peste podul Mihai Bravu sau pe la Teiş, în imediata vecinătate a Mănăstirii Dealu, ce datează din 1499-1501.
Şoseaua se desfăşoară printre sondele de petrol şi trece prin Aninoasa atestată din 1453; la punctul Tolocia se află “Fântâna păcii” făcută de Matei Basarab şi renovată de Constantin Brâncoveanu. Pe partea stângă se află Şotânga, cu mina de cărbuni (lignit) şi, continuând şoseaua naţională, repede se ajunge în Doiceşti, reperat din depărtare datorită termocentralei masive cu tunurile sale de mari dimensiuni. Biserica din această comună a fost ridicată în 1706 de Constantin Brâncoveanu, care construise aici o reşedinţă pentru fiul său Mateiaş, ruine ale zidului acestei “curţi domneşti” mai existând şi astăzi.


Foto – Panoramă Vulcana – Băi

vizitatori
18 Aug 2017
62569 unici