Aspecte geografice

“Umblu pe malul Ialomiţei la Pucioasa şi mă bucur pe cât e cu putinţă în aceste înalte mâhnite zile, de naşterea primăverii…E un colţ poetic în preajma Ialomiţei. Aici cântă întâi ciocârlia soarelui primăverii şi strigă cucul chemând cu întristare din văi pe fratele său cu acel nume (...). Zilele calde cu ploi repezi trebuiau să aducă o înfrunzire grabnică şi după zece zile pădurea aproape s-a încheiat. Apa sirlei e încă tulbure. Se topesc omăturile în munte. Se văd de aici piscurile încă albe de ninsorile sfârşitului de iarnă...”( Mihail Sadoveanu, Manuscriptum, nr. 4)


Foto - Vedere generală Pucioasa
Pucioasa - oraş staţiune balneară de peste 170 de ani, aşezată pe cursul superior al Ialomiţei, la 20 km nord de municipiul Târgovişte şi la o altitudine de 400 m, beneficiază de o poziţie frumoasă, deschisă, de o parte şi de alta cu dealuri tărăgănate de sub care ţâşnesc binefăcătoarele izvoare de pucioasă (sulfuroase), de unde i se trage şi numele de Pucioasa.
Pucioasa este aşezată în triunghiul format de oraşele Bucureşti-Braşov-Piteşti, la 100 km de fiecare, fiind inconjurată de dealuri, unele împădurite, altele pline de fâneţe şi pomi (Starmina, Beja cu Vârful Zapodie, Brezeanca, Musa, Patrana, Băloiu,  Curpeniş,  Cornet,  Spătărelu-Mitropolie,  Măldăreasca),  beneficiind astfel de o temperatură blândă şi plăcută în toate anotimpurile anului. Lipsită de umiditate, lipsită de curenţi, Staţiunea Pucioasa nu are în sezon decât mici variaţii de temperatură fiind astfel un microclimat perfect pentru turiştii veniţi în staţiune. Izvoarele sulfuroase au o mare concentraţie (1.152mg/l) de ape sulfatate, clorurate, slab bicarbonate, calcice, sodice, magnezice ce au determinat dezvoltarea staţiunii balneoclimaterice de interes general, cu funcţionare permanentă.


Foto - Dealuri în Pucioasa
Climatul de deal, cu temperatura medie anuală de peste 10 grade Celsius şi cu precipitaţiile medii de 750 mm anual, cu iernile blânde şi verile răcoroase, zile senine şi aerul curat ca şi existenţa apelor minerale, fac ca staţiunea să fie recomandată pentru tratamentul afecţiunilor reumatismale, post-traumatice, neurologice, periferice şi centrale, respiratorii, dermatologice şi cardio-vasculare.
Darurile cele mai mari ale Pucioasei sunt râurile sale, Ialomiţa şi Bizdidelul care o traversează de la nord la sud şi apele minerale bogate în sulf şi iod.
Construit pe cursul superior al Râului Ialomiţa, Lacul Pucioasa este un lac antropic. Acesta a intrat în circuitul hidroenergetic şi de alimentare cu apă în anul 1974, cu un volum de 8 mil. mc. Situat la 400 m altitudine, în Subcarpaţii Prahovei, în Bazinul Ialomiţei, pe raza localităţii Pucioasa, lacul acoperă o suprafaţă de 105 ha şi are o adâncime de 30 m.
 

Foto: Lacul Pucioasa
Barajul de la Pucioasa a fost construit în anul 1975, în scopul protejării de inundaţii a zonei agricole aferente şi pentru dirijarea organizată a apelor râului Ialomiţa.Conductele magistrale Gâlma şi Rătei asigură debitul necesar pentru alimentarea oraşelor Fieni, Pucioasa şi a comunelor învecinate.

 
Foto: Barajul de la Pucioasa

Pe versantul drept al Văii Ialomiţa, pe povârnişul estic al dealului Măldăreasca, s-au produs, de-a lungul timpului, numeroase alunecări de teren; în blocurile de marne din aceste alunecări se găseau bucăţile de sulf, care erau adunate de localnici şi care se amuzau de flacăra roşie-albăstruie şi de gazul înecăcios pe care sulful îl degaja atunci când îi dădeau foc.
În anul 1949 a fost descoperit zăcământul de sulf din dealul Măldăreasca. Acesta este situat în depozitele baldeniene care se dezvoltă între  ,,Stratele de Pucioasă” eocene, situate în nordul regiunii şi depozitele pliocene în sud.
Sulful se găseşte prins în marno-calcare, uneori bituminoase, asociate cu gips şi cu calcare diagemetice, precum şi şisturi marnoase bituminoase. Stratul de marno-calcare cu sulf prezintă slabe ondulaţii, fiind în general un strat continuu, având o lungime de aproximativ 800 m şi grosimi cuprinse între 1 şi 450 m; lăţimi cuprinse între 40 şi 130 m.
Sulful se prezintă sub forma unor agregate de cristale, de culoare galben deschis, rar galben roşcat şi este translucid, formând strătuleţe sau rare corpuri lenticulare neregulate, cu grosimi de la câţiva centimetri până la câţiva zeci de centimetri, alternând cu strate de marno-calcare. În anumite zone acesta apare sub formă de noduli opalescenţi, cu diametrul de câţiva milimetri până la 1-2 cm, prinşi în masa unor calcare sau marno-calcare cu cristale de gips secundar, celestină şi calcit. Conţinutul în sulf al zăcământului de la Pucioasa se caracterizează printr-o medie de 17%.
 

Foto - Vedere din Pucioasa
vizitatori
12 Dec 2017
74490 unici